Liniștea spulberată într-o secundă

Săptămâna trecută am lipsit de aici. Nu pentru că n-aș fi avut ce să spun, ci pentru că timpul s-a oprit brusc în loc. Un apel telefonic, câteva cuvinte aruncate în grabă și o realitate care se prăbușește: fratele meu, un accident grav de motocicletă, intervenția SMURD, elicopterului preluându-l de pe caldarâm. Imaginea atașată este chiar cea de la intervenție, iar în troliul acela este fratele meu. Astea se petreceau duminica trecută, 2 august, ziua de naștere a soțului meu.

Eram liniștiți, ne bucuram în intimitatea familiei de încă o zi de naștere, când telefonul cumnatei - inițial crezând că-l va felicita pe Radu - mi-a scuturat lumea până la os. În momentele acelea, mintea nu mai procesează concepte complexe. Totul se reduce la imagini fragmentate și la un gol imens în stomac. E o nesiguranță cruntă, o așteptare agonizantă pe holurile spitalului, rezerva din ochii medicului, clipele ce trec îngrozitor de greu și locul așteptării unde fiecare secundă pare un veac. Până cu ore în urmă aveam planuri, liste de sarcini, mărunțișuri de rezolvat, evenimente de pregătit. Într-o fracțiune de secundă, toate au devenit complet irelevante.

Trezirea bruscă la ce contează

Avem o abilitate incredibilă — și periculoasă — de a trăi pe pilot automat. Ne consumăm energia pe neînțelegeri minore, pe termene limită inventate și pe zgomotul de fundal al cotidianului. Este nevoie uneori de un șoc violent, de spaima aceea viscerală că poți pierde pe cineva drag, pentru a fi smuls din amorțeală. Iar eu, tocmai eu, nu sunt persoana care să nu fi trecut prin șocuri: eu sunt cea care am primit vestea morții fiecărui părinte, care le-am ales modul de trecere în lumea veșnică, care am fost acolo, în picioare, când a trebuit. Și totuși..

Spaima aceasta funcționează ca un filtru brutal. Când ai tot mai puțini oameni în lumea asta, spaima e tot mai întunecată. Curăță tot ce e de prisos și lasă în urmă doar esențialul: oamenii pe care îi iubești, prezența lor, respirația lor, faptul că sunt încă aici. Este o recalibrare forțată, dar profund necesară. Te uiți la viața ta și realizezi cât de puține lucruri contează cu adevărat și cât de mult timp pierdem uitând asta.

Fragilitatea dintre „ce este” și „ce putea să fie”

Acum, fratele meu este stabil. A trecut prin două operații grele într-o singură săptămână, este imobilizat la pat, dar este bine. E bine în raport cu prăpastia pe care am balansat în primele ore.

De când s-a întâmplat accidentul, mintea mea toarce scenariile. Se întoarce obsesiv la muchia subțire ca o lamă de ras pe care s-a plimbat viața lui. Putea să moară pe loc. Putea să-și rupă gâtul, să-și distrugă coloana, să rămână complet paralizat. Putea ca în mulțimea adunată în jur să nu existe acel om — un doctor ca un înger păzitor — care să știe exact ce să facă în primele secunde critice. Putea ca într-o duminică fierbinte de august să nu fie de gardă un chirurg excepțional care, împreună cu cei de la chirurgie vasculară, să-i adune, bucată cu bucată, piciorul spulberat.

Sunt atât de mulți „dacă” pe care nu-i putem controla. Trecem prin viață având impresia că deținem controlul, că suntem invincibili, dar realitatea este că suntem protejați uneori doar de o succesiune de miracole discrete: un medic potrivit la momentul potrivit, o fracțiune de secundă, un fir de noroc.

Asta te schimbă. Să vezi pe cineva drag imobilizat, dar să simți în același timp o recunoștință uriașă doar pentru că respiră, pentru că te aude, pentru că e aici. Recuperarea va fi lungă și va cere răbdare, dar fiecare zi de acum încolo este un dar primit de la viață și de la oamenii simpli care și-au făcut meseria cu har la momentul potrivit.

Vă mulțumesc că ați avut răbdare cu absența mea. M-am întors puțin diferită, admit asta. Cu fiecare spaimă, mai schimbi ceva în tine.

Cabinet

str. Măgheranului, nr. 7, Sibiu

Contact

contact@dianaencea.ro
+40724417136

Psiholog Clinician & Psihoterapeut în formare

Diana Encea

Politica de confidentialitate | Termeni si conditii

ANPC/SOL

© 2026 Diana Encea. Toate drepturile rezervate. Creat cu grijă pentru echilibru interior.