Cât din ceea ce crezi despre tine îți aparține cu adevărat?

De câte ori te-ai privit în oglindă și ai spus: „Eu sunt o persoană introvertită”, „Mie nu-mi place riscul” sau „Eu nu sunt bun la matematică/artă/public speaking”?

Le numim „convingeri despre sine”. Sunt pilonii pe care ne construim identitatea. Dar dacă ți-ai acorda un moment de liniște și ai săpa puțin la rădăcina acestor certitudini? S-ar putea să descoperi ceva șocant: multe dintre lucrurile pe care le crezi despre tine nu sunt ale tale. Sunt doar haine vechi, împrumutate de la alții, pe care ai uitat să le mai dai jos.

Copilăria sau „Scenariul” primit cadou

Când suntem mici, suntem ca niște bureți. Nu avem filtre logice, așa că acceptăm etichetele celor din jur ca fiind adevăruri absolute.

• Dacă un profesor ți-a spus în clasa a II-a că „ești împrăștiat”, probabil și azi te consideri o persoană dezorganizată.

• Dacă părinții ți-au spus că „ești cel cuminte și retras”, s-ar putea să-ți fi blocat singur latura spontană.

Adevărul incomod: În prima parte a vieții, nu ne definim noi pe noi. Suntem definiți de privirile, așteptările și temerile părinților, profesorilor și prietenilor noștri.

Algoritmul și iluzia alegerii

Trăim în era în care feed-ul de Instagram sau TikTok ne spune ce ar trebui să ne placă, cum ar trebui să arătăm și ce valori ar trebui să avem ca să fim „impliniți”.

Dacă stilul tău vestimentar, destinațiile de vacanță sau chiar opiniile politice sunt copiate fidel din comunitatea online în care activezi, unde se termină trendul și unde începi TU? Social media acționează ca o cameră cu ecou: îți întărește convingeri pe care poate nici nu le-ai trecut prin filtrul propriei rațiuni.

Cum triezi ce este al tău?

Un lucru pe care îl descoperim adesea în psihoterapie este că oamenii confundă convingerile cu realitatea. Există o diferență uriașă între: „Nu sunt suficient de bun.” și „Am învățat să cred că nu sunt suficient de bun.” Prima propoziție pare un adevăr. A doua deschide posibilitatea schimbării. Convingerile nu sunt fapte. Sunt interpretări construite pe baza experiențelor noastre.

Iar ceea ce a fost învățat poate fi, în timp, înțeles, reevaluat și schimbat.

Dacă vrei să afli cât din tine îți aparține cu adevărat, ai nevoie de un audit mental. Ia o convingere puternică pe care o ai despre tine (de exemplu: „Nu sunt făcut pentru a conduce o echipă” sau „Trebuie să fiu mereu perfect”) și aplică regula celor 3 de „De ce?”:

1. De ce cred asta? -> Pentru că mă simt inconfortabil când decid eu.

2. De ce mă simt inconfortabil? -> Pentru că mi-e frică să nu greșesc și să fiu criticat.

3. De ce mi-e așa frică de critică? -> Pentru că tata mă taxa aspru pentru orice greșeală când eram mic.

Boom. Tocmai ai descoperit că „limitarea” ta nu este o trăsătură de caracter genetică, ci ecoul unei voci din trecut.

Cum începi să fii TU, cel real?

Poate una dintre cele mai importante întrebări pe care ni le putem pune este: „Vocea pe care o aud acum este a mea sau este vocea pe care am interiorizat-o de la cineva important din viața mea?” Nu pentru a da vina pe părinți. Nu pentru a căuta vinovați. Ci pentru a înțelege. Pentru că înțelegerea creează libertate.

• Chestionează-ți limitele: Data viitoare când îți spui „Eu nu pot să fac asta”, întreabă-te: Este un fapt dovedit sau o poveste pe care mi-o tot repet?

• Permite-ți să te schimbi: Ai voie să nu mai fii persoana care erai acum 5 ani. Ai voie să-ți schimbi gusturile, cariera și valorile.

• Fă liniște: Redu zgomotul digital. Petrece timp doar tu cu gândurile tale, fără ecrane. În acea liniște vei începe să auzi, în sfârșit, propria ta voce.

Să te desprinzi de ceea ce au spus alții că ești este un act de curaj. Este dureros, pentru că implică dărâmarea unei identități confortabile. Însă abia în spațiul gol rămas poți începe să construiești un „Eu” care îți aparține în totalitate.

Carl Gustav Jung spunea: „Până când nu aduci inconștientul în conștient, acesta îți va conduce viața și îl vei numi destin.”

Cred că această idee se potrivește perfect cu tema articolului. Multe dintre convingerile pe care le avem despre noi funcționează în tăcere: ne influențează alegerile, relațiile și felul în care ne privim, fără să ne dăm seama că sunt doar povești învățate. Primul pas nu este să le schimbăm, ci să le observăm. Pentru că abia atunci putem decide dacă vrem să le păstrăm sau să scriem o poveste nouă despre noi înșine.

Tu ce convingere despre tine ai descoperit recent că nu îți aparținea, de fapt? Lasă-mi un comentariu mai jos!

Cabinet

str. Măgheranului, nr. 7, Sibiu

Contact

contact@dianaencea.ro
+40724417136

Psiholog Clinician & Psihoterapeut în formare

Diana Encea

Politica de confidentialitate | Termeni si conditii

ANPC/SOL

© 2026 Diana Encea. Toate drepturile rezervate. Creat cu grijă pentru echilibru interior.